CÓPULĂ s. f. 1. verb copulativ. 2. (log.) cuvânt care face legătura între subiect și predicat. (< fr. copule, lat. copula) Vezi definitia »

obréjă, obréje, s.f. (pop.) loc pe malul unui râu; teren șes. Vezi definitia »

FARINGOSTENÓZĂ s. f. îngustare patologică a orificiului faringian. (< fr. pharyngosténose) Vezi definitia »

COAGULOGRÁMĂ s. f. test care permite diagnosticarea unei coagulopatii. (< fr. coagulogramme) Vezi definitia »

DÍPLOMĂ, diplome, s. f. 1. Act oficial care certifică pregătirea profesională a unei persoane, un anumit titlu etc. 2. Act eliberat unui participant la o expoziție sau la un concurs, prin care se recunoaște calitatea deosebită a lucrărilor expuse sau a rezultatelor obținute de acesta. 3. (În evul mediu) Act prin care se acorda cuiva un titlu de noblețe, anumite privilegii etc. – Din fr. diplôme, lat. diploma. Vezi definitia »