AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina; afinaj. 1. Proces de îndepărtare a impuritățiilor dintr-un metal sau dintr-un aliaj. ♦ Perioadă din procesul de eleborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați. 2. Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării. 3. Eliminarea completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia. – V. afina. Vezi definitia »

OMAGIÉRE s.f. Acțiunea de a omagia și rezultatul ei. [Pron. -gi-e. / < omagia]. Vezi definitia »

LEGÁRE, legări, s. f. Acțiunea de a (se) lega¹ și rezultatul ei. – V. lega¹. Vezi definitia »

HĂCUÍRE, hăcuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a hăcui și rezultatul ei. – V. hăcui. Vezi definitia »

RETRATÁRE s.f. Acțiunea de a retrata și rezultatul ei. [< retrata]. Vezi definitia »