DISPARÍȚIE, dispariții, s. f. Faptul de a nu mai (putea) fi văzut sau găsit; făptui de a înceta să mai existe, să mai trăiască. ◊ Loc. vb. A fi pe cale (sau în curs) de dispariție = a fi pe punctul de a dispărea. – Din fr. disparition. Vezi definitia »

XILOLITOGRAFÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de tipar litografic la care forma de tipar se execută pe o placă de lemn. – Din fr. xylolithographie, germ. Xylolithographie. Vezi definitia »

BEȚÍE, beții, s. f. 1. Stare de intoxicație în care se află omul beat și care se caracterizează prin amețeală, tulburare a minții etc. ◊ Beție cu stupefiante sau beție rece = stare de amețeală și de tulburare a minții, provocată de introducerea în organism a unor stupefiante. ♦ Deprindere sau patimă de a bea băuturi alcoolice în cantități mari. 2. Petrecere cu băutură; chef. 3. Fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine, cauzată de o emoție puternică. ♦ Beție de cuvinte = înșirare fără sens de cuvinte; stil umflat, bombastic. ♦ Pornire nestăpânită; furie. – Din beat + suf. -ie. Vezi definitia »

sănătățíe s.f. (înv.) salubritate; puritate a aerului. Vezi definitia »

HELCOLOGÍE s. f. studiu al ulcerațiilor. (< fr. helcologie) Vezi definitia »