báncă (-ắnci), s.f. – 1. Scaun lung. – 2. Întreprindere financiară care efectuează operații de plată și credit. – 3. (La unele jocuri de cărți) Sumă din care bancherul plătește cîștigurile celorlalți jucători. – 4. (Înv.) Bilet de bancă. – 5. (Înv.) În arg., hîrtie de o sută de lei. – Var. banc, s.n. (bancă la jocuri de cărți; glumă, brașoavă). – Mr. bancu, bancă, megl. bancă. It. banca, fr. banque (sec. XVIII). Var. banc, reproduce fidel fonetismul fr. Cuvîntul mr., din it. (Ruffini 328). Toți der. sînt împrumuturi directe: bancar, adj., din it. bancario; banco, s.m. (bancă la jocuri de cărți), din it.; bancher, s.m., din it. banchiero, fr. banquier; banchetă, s.f., din fr. banquette; banchiză, s.f., din fr. banquise; bancnotă, s.f., din germ. Banknote, cf. mag. banknotta (Borcea 177); bancrută, s.f., din fr. banqueroute, care la rîndul său provine din it. banca rotta; băncuță, s.f. (monedă de 50 bani; odinioară, în Trans., monedă de 20 creițari), din germ. Bankozettel, transformat prin etimologie populară într-un diminutiv de la bancă (Hasdeu 3193; Borcea 177). Vezi definitia »

TRÓMBĂ² s.f. Instrument muzical de suflat, din alamă, cu tub circular; trompetă. [< it. tromba(clarino)]. Vezi definitia »

surótcă s.f. (reg.) zeamă lungă. Vezi definitia »

AUTOSCÁRĂ, autoscări, s. f. Autovehicul prevăzut cu o scară pentru înălțimi mari. [Pr.: a-u-] – Auto² + scară. Vezi definitia »

ELECTROLÍZĂ, electrolize, s. f. Descompunere a unui electrolit cu ajutorul curentului electric. – Din fr. électrolyse. Vezi definitia »