VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. ◊ (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (Înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină populară. 4. Lipsit de suport științific; neștiințific. Materialism vulgar. – Din fr. vulgaire, lat. vulgaris. Vezi definitia »

PARAZITÁR, -Ă adj. 1. (care duce o viață) de parazit. 2. provocat de un parazit. (< fr. parasitaire) Vezi definitia »

BOÁR, boari, s. m. Persoană care păzește boii la păscut. [Var.: bouár s. m.] – Lat. bo(v)arius. Vezi definitia »

VĂDRÁR, vădrari, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. – Vadră + suf. -ar. Vezi definitia »

CEZÁR s. m. titlu dat împăraților romani; (p. ext.) împărat. (< lat. caesar, fr. césar) Vezi definitia »