Definita cuvantului sanctuar
SANCTUÁR, sanctuare, s. n. (Adesea fig.) Loc într-un templu sau într-o biserică socotit sfânt și interzis profanilor; p. gener. locaș de cult. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. sanctuarium, fr. sanctuaire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sanctuar
nopțiár, -ă, adj. (înv.) boreal. Vezi definitia »
TEMERÁR, -Ă adj. Îndrăzneț, cutezător peste măsură, până la nesocotință. [Cf. fr. téméraire, lat. temerarius]. Vezi definitia »
OSPĂTÁR, ospătari, s. m. 1. Angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației; chelner. 2. (Înv.) Patron al unui birt, al unei ospătării; birtaș, hangiu. – Ospăta + suf. -ar. Vezi definitia »
TERȚIÁR1 s. m. membru al unuia din ordinele religioase catolice înființate de Franceso dÁssisi. (< fr. tertiaire, lat. tertiarius) Vezi definitia »
ALIMENTÁR, -Ă I. adj. referitor la alimente; care servește ca aliment. ♦ pensie ~ă = sumă de bani pe care cineva o plătește (lunar) unei persoane pentru întreținere. II. s. f. unitate comercială unde se vând alimente. (< fr. alimentaire, lat. alimentarius) Vezi definitia »