PIC¹, (I) interj., (II) picuri, s. n. I. Interj. (Adesea repetat) 1. Cuvânt care imită sunetul produs de căderea în picături a unui lichid pe un obiect tare. 2. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocul păsărilor când ciugulesc. II. S. n. 1. Picătură (1), strop. 2. Cantitate, măsură, durată etc. (foarte) mică din ceva; strop, fir, fărâmă. ◊ Loc. adv. (Câte) un pic = a) puțin; b) (în construcții negative) deloc. Nici pic = deloc, câtuși de puțin. Pic cu pic = puțin câte puțin, încetul cu încetul. ◊ Loc. adv. și adj. Fără (un sau nici un) pic de... = (care e) lipsit (cu totul) de... [Var.: (reg.) pícur s. m.] – Onomatopee. Vezi definitia »

preastîpnic (-ci), s. m. – Apostat. – Var. prestîpnic. Sl. prĕštąpĭnikŭ (Tiktin). Sec. XVI, înv. Vezi definitia »

scârnátic, scârnátică, adj. (înv.) murdar, scârnav. Vezi definitia »

MOTÍVIC, -Ă adj. (Rar) Referitor la motiv (II, 1). [Cf. germ. motovisch]. Vezi definitia »

ARTRÓZIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de artroză. [< fr. arthrosique]. Vezi definitia »