SELENIÚRĂ s.f. Combinație a seleniului cu un metal. [Pron. -niu. / < fr. séléniure]. Vezi definitia »

TÉZĂ¹ s. f. 1. afirmație expusă și susținută într-o discuție; idee principală dezvoltată într-o scriere, într-o cuvântare. 2. idee, concepție, teorie prestabilită în care un artist încadrează forțat elementele realității. ◊ (la Hegel) prima etapă a triadei, care este negată de antiteză (2). 3. lucrare scrisă, trimestrială, semestrială etc. făcută de elevi în clasă în fața profesorilor. ◊ lucrare științifică prezentată de un candidat pentru obținerea titlului de doctor sau de licență. (< fr. thèse, lat. thesis) Vezi definitia »

CORDÍTĂ¹ s. f. exploziv brizant pe bază de nitroceluloză și nitroglicerină. (< fr. cordite) Vezi definitia »

ÎNFURCĂTÚRĂ s. f. v. înfurcitură. Vezi definitia »

ZĂBOVEÁLĂ s. f. Întârziere, tărăgăneală, zăbovire. (din zăbavă) Vezi definitia »