Definita cuvantului saturație
SATURÁȚIE s. f. 1. Stare a unui compus chimic care nu mai conține valențe libere și deci nu mai poate adiționa alte elemente în molecula lui; stare a unei soluții în care nu se mai poate dizolva o nouă cantitate din substanța dizolvată; stare a unui mediu gazos în care nu se mai poate evapora o nouă cantitate dintr-un anumit lichid; stare a unui sistem chimic, fizic sau tehnic pentru care o anumită mărime caracteristică a atins valoarea ei maximă. ◊ Loc. adv. Până la saturație = a) până la completarea tuturor valențelor libere; b) fig. la nivelul de la care cineva nu mai poate suporta. 2. Stare de intensitate maximă a unui fenomen, satisfacere maximă a cuiva; p. ext. plictiseală, oboseală, dezgust care decurge dintr-o astfel de stare. – Din fr. saturation, lat. saturatio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu saturație
PRESCRÍE vb. I. tr. a dispune precis ceva ce urmează să se facă; a indica un tratament, medicamente pentru un bolnav. II. refl. (jur.; despre o datorie, o pedeapsă) a se stinge prin prescripție. (după fr. prescrire) Vezi definitia »
PIFTÍE, piftii, s. f. Mâncare preparată din carne, oase și cartilaje (de porc), fierte timp îndelungat într-o zeamă (cu usturoi), care, după răcire, se încheagă și devine gelatinoasă; răcituri. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) piftie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din bg. pihtija, ngr. pihti. Vezi definitia »
CONVÉCȚIE s. f. 1. deplasare a unei mase de aer în sens vertical. 2. trecere prin câmpuri fluide a curentului electric sau a căldurii, datorită deplasării particulelor lor componente. 3. (med.) metodă de pierdere a energiei calorice prin deplasarea aerului cald în jurul organului cutanat și înlocuirea lui cu aer rece. (< fr. convection, lat. convectio) Vezi definitia »
CRONOGRAFÍE s. f. 1. totalitatea operelor în care faptele sunt prezentate cronologic. 2. procedeu de compoziție constând în descrierea unor momente, arătându-se împrejurările în care se consumă, cadrul spațial al unui fragment de timp. (< fr. chronographie, gr. khronographia) Vezi definitia »
CONSUMÁȚIE s. f. 1. faptul de a consuma. 2. ceea ce consumă cineva într-un local public. (după fr. consommation, lat. consumatio) Vezi definitia »