CAZÁN, cazane, s. n. 1. Vas mare de metal, de formă cilindrică sau tronconică, deschis, care servește, în gospodărie sau în tehnică, la încălzit sau la fiert. 2. Rezervor metalic în care se poate introduce apă pentru a fi încălzită (și transformată în aburi). ◊ Cazan de abur = instalație constituită dintr-un focar, dintr-un sistem fierbător, supraîncălzitor de abur etc., utilizată pentru producerea aburului necesar în centralele termoenergetice, în industria textilă etc. ♦ Instalație, folosită pentru vaporizarea sub presiune a lichidelor în vederea întrebuințării vaporilor ca forță motrice, la încălzirea caloriferelor etc. ♦ Instalație compusă dintr-un vas prin care trec o serie de tuburi, folosită la distilarea alcoolului. 3. (Geogr.) Căldare (II). Cazanele Dunării. - Din tc. kazan. Vezi definitia »

SABBATIÁN, -Ă s. m. f. membru al unei secte fondate în sec. IV care sărbătorea Paștele în aceeași zi cu evreii. (< fr. sabbathien) Vezi definitia »

POSTDILUVIÁN, -Ă, postdiluvieni, -e, adj. Care a avut loc după diluviu, care aparține acestei perioade. [Pr.: -vi-an] – Din fr. postdiluvien. Vezi definitia »

CARTEZIÁN, -A I. adj., s. m. f. (adept) al cartezianismului. II. adj. coordonate ĕne = sistem de numere care definesc poziția unui punct în raport cu două axe perpendiculare (abscisa și ordonata). (< fr. cartésien) Vezi definitia »

mârlan, -că mârlani, -ce s. m., s. f. 1. (peior.) persoană prost crescută / grosolană / necioplită. 2. (peior.) iubit, amant. Vezi definitia »