TIÁSĂ s. f. (ant.) asociație religioasă grecească legată de cultul unui zeu, erou sau suveran. (< fr. thiase, gr. thiasos) Vezi definitia »

ISCODEÁLĂ, iscodeli, s. f. 1. Acțiunea de a iscodi. 2. Născocire, invenție, scornitură, iscodenie. – Iscodi + suf. -eală. Vezi definitia »

RẤȘNIȚĂ, râșnițe, s. f. 1. Mașină rudimentară de măcinat sare, porumb etc., compusă din două pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se învârtește cu ajutorul unui mâner. ◊ Expr. A ajunge de la moară la râșniță = a ajunge dintr-o situație bună într-una rea; a scăpăta. A-i umbla cuiva gura ca o râșniță = a vorbi foarte mult; a vorbi întruna; a nu mai tăcea din gură. ♦ Moară primitivă mișcată cu ajutorul animalelor de tracțiune. 2. Instrument de bucătărie cu care se macină boabele de cafea, de piper etc. – Din bg. răšnica. Vezi definitia »

AUIÁLĂ, auieli, s. f. (Pop.) Zgomot confuz, monoton și prelung. [Pr.: a-u-. – Var.: hăuiálă s. f.] – Aui + suf. -eală. Vezi definitia »

ANTIDOMINÁNTĂ s. f. valoare care corespunde frecvenței minime într-o repartiție statistică. (< anti- + dominantă) Vezi definitia »