ANTEBRÁȚ s.n. Parte a brațului de la cot până la încheietura mâinii. ♦ Parte a membrelor anterioare la animale, cuprinsă între cot și genunchi. [Pl. -țe. / după fr. avant-bras, it. antibraccio]. Vezi definitia »

CAȘOLȚ, sat în com. Roșia, jud. Sibiu. Aici se află o așezare și o necropolă tumulară daco-romană, cu morminte de incinerație (sec. 2-3). Vezi definitia »

RĂCULÉȚ, răculeți, s. m. 1. (Zool.) Răcușor. 2. Plantă erbacee târâtoare cu flori albe-roșietice, al cărei rizom are proprietăți diuretice și depurative (Polygonum bistorta). – Rac + suf. -uleț. Vezi definitia »

ȘPIȚ¹ s. m. rasă de câini cu păr pufos și urechi drepte. (< germ. spitz) Vezi definitia »

hîrț (-ți), s. m. – Șoarece. Mag. heréc „șoarece”(DAR). În Banat. – Der. hîrciog, s. m. (șobolan; hamster, Cricetus frumentarius), din mag. hörcsög (DAR; Gáldi, Dict., 91), cf. sb. hrčak (Miklosich, Slaw. Elem., 51). Vezi definitia »