LEGĂNÚȘ, legănușe, s. n. (Reg.) Legănel. – Leagăn + suf. -uș. Vezi definitia »

laș (láșe), adj. – Fricos, poltron. Fr. lâche. – Der. lașitate, s. f., format după fr. lâcheté. Vezi definitia »

gáleș (gáleși), – 1. Iubitor, drăgăstos, duios. – 2. Melancolic. Sl. (bg., sb.) galiti „a tînji”, confundat cu sb. gao, gal(eša) „negru”, bg. kaleš „cu ochi negru”, cf. mr., megl. caleș „(oaie) cu ochi negri”, de unde ngr. ϰάλεσια, alb. kalješ, cf. galiță. Influența lui kaleš este evidentă mai ales prin faptul că acest cuvînt se folosește aproape exclusiv cu privire la ochi. Totuși, der. directă de la kaleš (Berneker 293; DAR), nu este probabilă; mai curînd este vorba de un der. de la vb. galiti, ca bg. galen „fraged”, cu schimbare de suf. ca urmare a contaminării menționate (cf. Lowë 50). – Der. îngălișat, adj. (rar, melancolic, trist). Vezi definitia »

icioglan-ceauș, icioglan-ceauși, s.m. (înv.) slujbaș la curtea domnească. Vezi definitia »

STEJĂRÍȘ, stejărișuri, s. n. Pădurice sau desiș de stejari; stejăriște. [Var.: stejeríș s. n.] – Stejar + suf. -iș. Vezi definitia »