BIÉLĂ, biele, s. f. Organ de mașină în formă de bară, făcând parte dintr-un mecanism de transformare a unei mișcări rectilinii în mișcare de rotație și invers. [Pr.: bi-e-] – Fr. bielle. Vezi definitia »

CUTÍCULĂ, cuticule, s. f. 1. Strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața unei celule epiteliale. Cuticulă dentară. 2. Partea superficială, chitinoasă a tegumentului la artropode, servind drept schelet extern. 3. Strat ceros la suprafața fructelor, a frunzelor și a tulpinilor tinere. – Din fr. cuticule, lat. cuticula. Vezi definitia »

TELEGÚȚĂ, teleguțe, s. f. Diminutiv al lui teleagă; telegea. – Teleagă + suf. -uță. Vezi definitia »

INTERCALÁRĂ, intercalare, adj. (În sintagma) Cultură intercalară = cultura unei plante timpurii printre rândurile de plante târzii ale unei alte culturi. – Din fr. intercalaire. Vezi definitia »

TĂRĂBOÁNȚĂ, tărăboanțe, s. f. (Pop.) Roabă. – Din magh. torbonca. Vezi definitia »