CEC¹, cecuri, s. n. Document nominal sau la purtător, prin care posesorul unui cont curent sau de decontare ori o altă persoană împuternicită, dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul titularului. – Din engl. check, fr. chèque. Vezi definitia »

BÍFTEC s.n. Friptură de mușchi de vacă, la grătar sau la tigaie. [Pl. -curi, scris și beefsteak. / < engl. beefsteak < beef – bou, steak – bucată, cf. fr. bifteck]. Vezi definitia »

AUSTRALOPITÉC s.m. Maimuță fosilă evoluată din era terțiară, cea mai apropiată de om. [Pron. a-us-, pl. -ci. / < fr. australopithéque, cf. lat. australis – de sud, gr. pithekos – maimuță]. Vezi definitia »

CESAREC [țésareț], August (1893-1941), scriitor croat. Nuvele și romane de analiză psihologică („În catacombă”, „Tînărul de aur”). Eseuri. Vezi definitia »

berbéc (berbéci), s. m. 1. Masculul oii. – 2. Ciocan pentru bătut țăruși. – 3. Mașină de război întrebuințată odinioară la spargerea zidurilor. – Var. berbece. Mr. birbec, birbeațe, megl. birbęți, istr. birbęțe. Lat. berbēcem, acuz., vulg. de la vervex (Diez, Gramm., I, 7; Pușcariu 200; Koerting 1328; Densusianu, Rom., XXXIII, 275; Candrea-Dens., 158; DAR; REW 9270); cf. it. berbice, v. prov. berbitz, fr. brebis. DAR menționează forma berbece ca cea de bază, și susține că berbec este o var. rară, în timp ce amândouă apar în mod paralel și cu frecvență aproape egală. Der. berbecar, s. m. (cioban), care poate fi și formație internă, sau der. de la lat. vĕrvēcārius › lat. med. bĕrbĭcārius, cf. fr. berger (REW 9267; Candrea-Dens., 159; DAR); berbecărie, s. f. (turmă de berbeci); berbecesc, adj. (berbecat); berbeleac, s. m. (rostogolire), pentru a cărui explicație cf. expresia spaniolă corespunzătoare, vuelta de carnero; berbecel, s. m. (berbecuț; șoim, Lanius excubitor). Din rom. provine mag. berbecs „bonetă” (Drăganu, Dacor., VII, 199). Pentru berbeleac, Scriban sugerează o legătură cu vîngălac și cu tc. cumbalak, care nu par convingătoare. Vezi definitia »