VIÉRME, viermi, s. m. Nume dat unor animale nevertebrate, lipsite de picioare, cu corpul moale, lunguieț, de obicei cu o piele lucioasă, care trăiesc în sol, în apă sau ca parazite pe plante și pe animale; (pop.) nume dat larvelor unor insecte. ◊ Vierme de mătase = larvă a unor fluturi care produc gogoșile de mătase și care se hrănesc cu frunze de dud sau de stejar. ◊ Expr. A avea (sau a-l roade pe cineva) un vierme la inimă = a fi chinuit de griji. A trăi ca viermele în hrean (sau în rădăcina hreanului) = a duce (și a se deprinde cu) o viață grea. A avea viermi (neadormiți) = a fi fi neastâmpărat, a nu-și găsi locul. A-l mânca (pe cineva) viermii (de viu) = a fi foarte leneș și murdar. – Lat. vermis. Vezi definitia »

spicuríme s.f. (înv.) cantitate mare de spice. Vezi definitia »

CĂZĂCÍME s. f. Totalitatea cazacilor; mulțime de cazaci. – Cazac + suf. -ime. Vezi definitia »

CĂLĂRÍME s. f. (Înv.) Oaste călare; cavalerie. – Călare + suf. -ime. Vezi definitia »

CIOCLOVÍME s. f. Ciocoime. – Din cioclov[ină] + suf. -ime. Vezi definitia »