Definita cuvantului sălbăticie
SĂLBĂTICÍE, sălbăticii, s. f. 1. Stare în care se află animalele sălbatice; p. ext. însușire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; faptă de om sălbatic, crud, brutal. ◊ Loc. adv. Cu sălbăticie = fioros, sălbatic. 2. Stare a naturii nelucrate, netransformate de mâna omului. 3. Loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singurătate. ♦ Timiditate, sfioșenie. 5. Prima perioadă din istoria societății primitive, care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat. 6. Stare de înapoiere, lipsă de civilizație; primitivism. ♦ Loc unde nu a pătruns civilizația. [Var.: (pop.) sălbătăcíe s. f.] – Sălbatic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sălbăticie
ACRODINÍE s. f. maladie infantilă care se manifestă prin durere la extremități. (< fr. acrodynie) Vezi definitia »
MICROCINEMATOGRAFÍE s. f. folosirea tehnicii cinematografice în domeniul microscopiei; microfilmare. (< fr. microcinématographie) Vezi definitia »
TOPÉNIE, topenii, s. f. (Fam.) Prăpăd, dezastru. ◊ Expr. Topenia pământului = a) din cale-afară, peste măsură; b) căldură foarte mare, caniculă, arșiță. – Topi + suf. -enie. Vezi definitia »
GEOBIOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul legăturilor dintre evoluția cosmică a Pământului și evoluția vieții. [Gen. -iei. / < fr. géobiologie]. Vezi definitia »
sorbăríe, sorbăríi, s.f. (reg.) mocirlă. Vezi definitia »