Definita cuvantului sălbăticie
SĂLBĂTICÍE, sălbăticii, s. f. 1. Stare în care se află animalele sălbatice; p. ext. însușire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; faptă de om sălbatic, crud, brutal. ◊ Loc. adv. Cu sălbăticie = fioros, sălbatic. 2. Stare a naturii nelucrate, netransformate de mâna omului. 3. Loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singurătate. ♦ Timiditate, sfioșenie. 5. Prima perioadă din istoria societății primitive, care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat. 6. Stare de înapoiere, lipsă de civilizație; primitivism. ♦ Loc unde nu a pătruns civilizația. [Var.: (pop.) sălbătăcíe s. f.] – Sălbatic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sălbăticie
ANTOLOGÍE, antologii, s. f. Culegere de lucrări alese dintr-unul sau mai mulți autori. – Fr. anthologie (< gr.). Vezi definitia »
ECTRODACTILÍE s.f. (Med.) Lipsa congenitală a unuia sau a mai multor degete. [Gen. -iei. / < fr. ectrodactylie, cf. gr. ektroma – avorton, daktylos – deget]. Vezi definitia »
ORHIECTOMÍE s. f. orhidectomie. (< fr. orhiectomie) Vezi definitia »
DEPLORÁȚIE, deplorații, s. f. (Rar) Plângere, lamentare, lamentație. ♦ Cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. – Din fr. déploration, lat. deploratio. Vezi definitia »
zor-nevóie (fam.) loc. adv. Vezi definitia »