Definita cuvantului sălbăticime
SĂLBĂTICÍME, sălbăticimi, s. f. 1. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. 2. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată). [Var.: (pop.) sălbătăcíme s. f.] – Sălbatic + suf. -ime.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sălbăticime
ARHAISME NEOLOGISME REGIONALISME Vezi definitia »
DOÍME, doimi, s. f. 1. Jumătate dintr-un întreg (împărțit în părți egale). 2. Spec. (Muz.) Jumătate dintr-o notă întreagă. – Doi + suf. -ime. Vezi definitia »
ceríme (cerími), s. f. – 1. Acoperiș. – 2. Cuptor. – 3. Acoperișul galeriilor de mină. Sb. čerjen, cu schimbare de suf. (DAR). În Banat și Trans. Vezi definitia »
PASERIFÓRME s.f.pl. Ordin de păsări în general de talie mică, cântătoare, ai căror pui ies din ou golași și orbi; păsărele; (la sg.) pasăre din acest ordin. [Sg. paseriformă. / < fr. passériformes]. Vezi definitia »
ȚĂRĂNÍME s. f. Populația mediului sătesc ocupată nemijlocit cu cultivarea pământului și creșterea animalelor; totalitatea țăranilor, mulțime de țărani. – Țăran + suf. -ime. Vezi definitia »