ALEVÍN, alevini, s. m. Larvă de pește, pui de pește. – Din fr. alevin. Vezi definitia »

TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au caracterele taurului. – It. taurino. Vezi definitia »

BAZÍN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatră, din ciment etc. ♦ Rezervor de apă amenajat pentru înot sau pentru sporturile care se practică în apă. 2. (Și în sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un râu, un fluviu, un lac sau o mare își adună apele. ♦ Regiune delimitată de albiile tuturor afluenților unui râu sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajată pentru staționarea vaselor (în vederea încărcării și descărcării lor). ♦ Regiune geografică bogată în zăcăminte de minereuri, în special de cărbuni. 3. (Anat.) Cavitate situată în partea inferioară a abdomenului și constituită din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin. Vezi definitia »

ALEXANDRÍN, -Ă, alexandrini, -e, adj. Care ține de civilizația elenistică din Alexandria; p. ext. care ține de epoca elenistică. ♦ Vers alexandrin (și substantivat, n.) = vers iambic de 12 silabe (cu cezura după silaba a șasea). – Fr. alexandrin (lat. lit. alexandrinus). Vezi definitia »

coácin (-nă), adj. – (Oaie) cu capul brun. – Mr., megl. coațin. Lat. coccĭnus „roșu” (Candrea, Éléments, 65; Pușcariu 383; Candrea-Dens., 382; REW 2008; Diculescu, Elemente, 438); cf. alb. kuatšë „cîrmîz”. Vezi definitia »