bástă (băști), s. f. – 1. (Înv.) Bastion. 2. Subteran, pivniță. – 3. Închisoare. – Var. bașcă, bașt(i)e. Pol. baszta „bastion”, din it. bastia, cf. germ. Bastei (Cihac; DAR); apare și în mag. baszta (Gáldi, Dict., 105). Sensurile 2 și 3 există numai la forma bașcă. Este cuvînt înv., astăzi înlocuit de bastion (‹ fr. bastion), care aparține aceleași familii. Vezi definitia »

noíță (noíțe), s. f. – Albeață, pată albă (la unghii). Lat. nŏvῑtia, de unde și venet. novitso, nuis (REW 5970); relația cu nou, întrevăzută deja de Philippide, Principii, 147 (cf. Tiktin), este doar indirectă. Der. din sl. nogŭtĭ „unghie” (Cihac, II, 217) sau din lat. nubes, cu suf. -iță (Giuglea, LL, II, 48) e mai puțin convingătoare. Vezi definitia »

CONTINÉNȚĂ s. f. abstinență; cumpătare. ◊ reținere. (< fr. continence, lat. continentia) Vezi definitia »

TRAHEOMICÓZĂ, traheomicoze, s. f. (Bot.) Boală infecțioasă și contagioasă a plantelor, provocată de unele ciuperci. [Pr.: -he-o-] – Din fr. trachéomycose. Vezi definitia »

BAROCÁMERĂ s.f. Cameră în care se realizează adevărate microclime de altitudine și presiune, servind la studierea fiziologiei organismului la diferite înălțimi, precum și la tratamentul anumitor boli. [< baro- + cameră, cf. gr. barys – greu, lat. camera – cameră]. Vezi definitia »