UITĂTÚRĂ, uitături, s. f. Faptul de a se uita; privire, aruncătură de ochi. ♦ Fel de a se uita, de a privi; căutătură. – Uita + suf. -ătură. Vezi definitia »

prángă (-ắngi), s. f. – Funie, laț. – Var. șprangă. Tc. pranga „fiare” (Scriban), din it. spranga. În Mold. de S. Vezi definitia »

CHIURÉTĂ s.f. Instrument chirurgical folosit în obstetrică, ginecologie, otorinolaringologie etc. [< fr. curette]. Vezi definitia »

a ieși în față expr. (deț.) 1. a accepta o provocare la bătaie. 2. a recunoaște o abatere. Vezi definitia »

BROWNIÁNĂ [BRAU-] adj. mișcare browniană = mișcare continuă a particulelor microscopice, în suspensie într-un lichid, datorită agitației moleculare. (< fr. brownien) Vezi definitia »