ORBÉSC, ORBEÁSCĂ, orbești, adj. 1. Care aparține orbului², de orb². 2. Fig. (Despre acțiuni și sentimente) Care se manifestă orbește, nechibzuit, nesocotit, fără discernământ, lipsit de rațiune; necugetat. ♦ Peste măsură de mare; exagerat, exorbitant. – Orb² + suf. -esc. Vezi definitia »

sevastiésc, -eáscă, adj. (înv.) împărătesc. Vezi definitia »

SUDIȚÉSC, -EÁSCĂ, sudițești, adj. (Înv.) Referitor la sudiți, sudit. – Din sudit + suf. -esc. Vezi definitia »

CERÉSC, -EÁSCĂ, cerești, adj. 1. Care ține de bolta cerului², care se află pe cer², privitor la bolta cerului². 2. (în concepțiile religioase) Care se crede că vine din cer² (3); dumnezeiesc, divin. 3. Ca cerul² (1). 4. Fig. Fermecător, minunat. – Cer² + suf. -esc. Vezi definitia »

furésc, fureáscă, adj. (înv.) de fur, de hoț, hoțesc. Vezi definitia »