Definita cuvantului dicta
DICTÁ, dictez, vb. I. Tranz. 1. A pronunța rar și deslușit cuvintele unei fraze, ale unui text, pentru ca ascultătorul să le poată scrie întocmai. 2. A impune ceva în mod categoric, a obliga pe cineva să accepte ceva fără condiții; a ordona. ♦ (Despre abstracte) A îndemna, a determina stringent la o acțiune. – Din fr. dicter, lat. dictare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dicta
Aceasta nu este o definitie ci doar o semnalare catre specialisti privind sursa posibila a cuvantutlui popular romanesc ”pulă”.
Ar putea proveni din cuvantul din greaca veche ”pylos”, cu ”y” pronuntat ca in frantuzescul ”but”.
”Pylos” avea semnificatia de ”stalp, par, sulita”, de exemplu in ”syderoi pyloi” – portile de fier, de fapt ”stalpii (de poarta) de fier”.
Istoric se si consemneaza o legatura intre micenienii dela inceputul mileniului II BC si zona Muntilor Apuseni (depozitele de bronz), de unde unele ipoteze istorice spun ca au plecat grecii vechi, aheii sau argeii. Vezi definitia »
ESCEPTÁ vb. I. v. excepta. Vezi definitia »
ACONTÁ vb. tr. a plăti un acont. (< acont) Vezi definitia »
DEZVOLTÁ vb. I. 1. refl. (Despre materie, fenomene) A trece de la o stare calitativă veche la alta nouă, de la o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex. ♦ A crește, a evolua (treptat). 2. tr. (Fig.) A amplifica, a mări, a îmbogăți cu principii, cu teze noi. 3. tr. A expune pe larg, amănunțit. 4. tr. A produce, a crea, a degaja. [P.i. dezvólt. / < lat. disvolvere]. Vezi definitia »
jacheta de iarna Vezi definitia »