ștírcă, ștírci, s.f. (reg.) 1. băț despicat la un capăt sau lopățică cu care se mestecă zerul pus la fiert. 2. băț cu ramificații la un capăt folosit la stroșirea strugurilor; mustuitor. 3. băț sau lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului; orcic. 4. prăjină înfășurată la un capăt cu cârpe, folosită la spălatul țevilor de la alambic. 5. prăjină prevăzută la un capăt cu o bucată de scândură, folosită la amestecat varul, nisipul și apa în varniță. 6. (în forma: stircă) chibrit. Vezi definitia »

COLÍNĂ², coline, s. f. Amină care face parte din complexul vitaminei B, utilizată în tratamentul afecțiunilor hepatice. – Din fr. choline. Vezi definitia »

TORSIOGRÁMĂ s.f. Înregistrare grafică a deformației la torsiune cu ajutorul torsiografului. [Pron. -si-o-. / < fr. torsiogramme]. Vezi definitia »

ENOLÁZĂ s. f. enzimă care intervine în procesul de fermentație alcoolică. (< fr. énolase) Vezi definitia »

CONTRAMĂSÚRĂ, contramăsuri, s. f. Măsură luată pentru a contracara efectele altei măsuri. – Contra¹- + măsură. Vezi definitia »