AMUȚÍRE, amuțiri, s. f. 1. Faptul de a amuți; pierderea facultății de a vorbi. ♦ Fig. Încetarea oricărui zgomot. 2. Fenomen fonetic care constă în pronunțarea din ce în ce mai puțin perceptibilă, până la dispariția totală, a unui sunet. – V. amuți. Vezi definitia »

ZBUCIUMÁRE, zbuciumări, s. f. Faptul de a (se) zbuciuma; frământare, chin, necaz; agitație, alergătură; zvârcolire, zbatere. – V. zbuciuma. Vezi definitia »

PĂZÍRE, păziri, s. f. Acțiunea de a (se) păzi = și rezultatul ei. – V. păzi. Vezi definitia »

REPUDIÉRE s. f. acțiunea de a repudia; renegare; (spec.) alungare a soției sau a soțului. (< repudia) Vezi definitia »

DEFOSFORÁRE s.f. Acțiunea de a defosfora și rezultatul ei. [< defosfora]. Vezi definitia »