Definita cuvantului difracție
DIFRÁCȚIE, difracții, s. f. Mod de propagare a undelor de lumină, radio, acustice etc. în spatele unui obstacol, prin ocolirea marginilor lui și prin abaterea aparentă de la traiectoria rectilinie. – Din fr. diffraction.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu difracție
filomichíe, filomichíi, s.f. (înv.) discuție aprinsă; ceartă, dispută. Vezi definitia »
PARABULÍE s.f. (Med.) Tulburare funcțională la psihopați și schizofrenici, manifestată prin slăbirea activității voluntare. [Gen. -iei. / < fr. paraboulie]. Vezi definitia »
ISOTROPÍE s.f. v. izotropie. Vezi definitia »
COMPENETRÁȚIE s. f. întrepătrundere a senzațiilor de miros, văz și auz; sinestezie. (< fr. compénétration) Vezi definitia »
OLIGOCRAȚÍE s.f. Oligarhie. [Gen. -iei. / < it. oligocrazia, cf. gr. oligos – puțin, kratos – putere]. Vezi definitia »