Definita cuvantului difracție
DIFRÁCȚIE, difracții, s. f. Mod de propagare a undelor de lumină, radio, acustice etc. în spatele unui obstacol, prin ocolirea marginilor lui și prin abaterea aparentă de la traiectoria rectilinie. – Din fr. diffraction.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu difracție
STĂMBĂRÍE1, stămbării, s. f. Cantitate mare de stambă. ♦ Obiecte (de îmbrăcăminte) confecționate din stambă. – Stambă + suf. -arie. Vezi definitia »
DISFÚNCȚIE s.f. 1. (Med.) Tulburare funcțională a unui organ, aparat sau sistem. 2. (Fil.) Acțiune a cărei consecință este reducerea integrării sau adaptării unei unități date la contextul social respectiv. [Gen. -iei. / < it. disfunzione, germ. Dysfunktion, cf. gr. dys – dificil, lat. functio – activitate]. Vezi definitia »
NĂSÂLNICÍE s. f. v. năsilnicie. Vezi definitia »
REORGANIZÁȚIE, reorganizații, s. f. (Înv.) Reorganizare. – Din fr. réorganisation. Vezi definitia »
ADEFAGÍE s.f. (Med.) Poftă exagerată de mâncare; voracitate. [ < fr. adéphagie, cf. gr. aden – glandă, phagein – a mânca]. Vezi definitia »