CURCĂNÍE, curcănii, s. f. (Fam.) Furtișag, potlogărie. – Curcan + suf. -ie. Vezi definitia »

SITIOMANÍE s. f. manie morbidă de a mânca continuu. (< fr. sitiomanie) Vezi definitia »

TOPOGNOZÍE s. f. localizare a unei excitații percepute la suprafața tegumentelor. (< fr. topognosie) Vezi definitia »

postnicíe s.f. (înv.) viață de pustnic sau de post sever. Vezi definitia »

STECHIOMETRÍE s.f. Parte a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanțele care intră în compoziția elementelor. [Pron. -chi-o-, gen. -iei, var. stoechiometrie, stoichiometrie s.f. / < fr. stoechiométrie, cf. gr. stoicheion – element, metron – măsură]. Vezi definitia »