ORÍGINE, origini, s. f. 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen; început, proveniență; izvor, obârșie. ◊ Loc. adj. De origine = a) de proveniență, de natură; b) originar. 2. Apartenență prin naștere la o anumită familie, la un anumit grup social, la o anumită națiune. ◊ Loc. adj. De origine = de obârșie, de baștină, de neam, de naționalitate. ♦ Etimologie (a unui cuvânt). 3. Punct pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. ♦ Punct sau reper de pe un aparat tehnic dotat cu un sistem de numerotație sau cu o gradație, de la care începe numerotația sau gradația. [Var.: orígină s. f.] – Din lat. origo, -inis, fr. orígine. Vezi definitia »

DETRACȚIÚNE s. f. 1. detractare. 2. proces de dislocare a blocurilor de rocă sub acțiunea ghețarilor. (< fr. détraction, lat. detractio) Vezi definitia »

SUBÓRDINE s.f. În subordine(le cuiva) = inferior, de rang mai mic, sub conducerea cuiva. [< it. subordine]. Vezi definitia »

RĂSPÓIMÂINE adv. În ziua care urmează după poimâine; a treia zi începând din ziua prezentă. – Răs- + poimâine. Vezi definitia »

INOVAȚIÚNE s.f. v. inovație. Vezi definitia »