Definita cuvantului sâmbătă
SÂMBĂTĂ, sâmbete, s. f., adv. 1. S. f. A șasea zi a săptămânii, care urmează după vineri. ◊ Sâmbăta Mare sau Sâmbăta Paștilor = sâmbăta din ajunul duminicii Paștilor. Sâmbăta morților (sau a moșilor) = nume dat anumitor sâmbete din an, în care se fac slujbe de pomenire și pomeni pentru morți. ◊ Expr. A purta (sau a ține cuiva) sâmbetele = a dușmăni, a pizmui, a urî pe cineva; a purta (cuiva) un gând rău, a căuta să facă rău cuiva. A se duce pe apa sâmbetei = a se pierde, a se prăpădi, a se distruge. 2. Adv. a) În sâmbăta (1) imediat precedentă sau următoare, b) (Mai ales art.) Într-o zi de sâmbătă (1), în timpul zilei de sâmbătă, c) (Art.) În fiecare sâmbătă (1). – Din sl. sonbota.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sâmbătă
INVERTÁZĂ, invertaze, s. f. (Biol.) Enzimă produsă de drojdia de bere și de mucoasa intestinală și care transformă zahărul în glucoză și în fructoză; invertină. – Din fr. invertase, germ. Invertase. Vezi definitia »
JÁRCĂ, jărci, s. f. (Reg.) Piele de oaie (în stare proastă); p. ext. oaie bătrână și slabă. – Et. nec. Vezi definitia »
PARADÉLTĂ s. f. porțiune dintr-o deltă care a început să fie erodată. (< engl. paradelta) Vezi definitia »
PRÍPĂ s. f. Grabă mare, zor. ◊ Loc. adv. În (sau, înv., cu) pripă = grabnic, repede, iute. Fără pripă = fără grabă, pe îndelete. ◊ Loc. prep. În pripă... = în graba momentului. – Din pripi (derivat regresiv). Vezi definitia »
INTERASISTÉNȚĂ, interasistențe, s. f. 1. Asistență reciprocă (în școli, universități). 2. (Rar) Întrajutorare. – Inter1-+asistență. Vezi definitia »