spérlă (-le), s. f. – Funingine, negreală, spuză. – Var. șperlă. Origine incertă. Dacă acest cuvînt este expresiv, cum pare să indice suf., trebuie pornit de la ideea de „producere de scîntei”, cf. sfîrîi, pîrîi (se numește sperlă spuza care acoperă focul cu mult fum). Legătura cu sl. para „fum”, mag. pernje „cenușă fierbinte” (Cihac, II, 243) este dubioasă. – Der. șperli (var. șparli), vb. (a fugi, a o întinde; a fura), se leagă mai puțin de sensul actual al lui șperlă, decît de rădăcina lui expresivă (după Conev 61, din bg. spărljam, care pare să provină din rom.). Vezi definitia »

URMULÍȚĂ, urmulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui urmă; urmușoară, urmuță. – Urmă + suf. -uliță. Vezi definitia »

gogleáză, gogléze, s.f. (reg., înv.; mai ales la pl.) 1. resturi de mâncare (la vite), ogrinji. 2. (fig.) vorbe goale, palavre, minciuni, lingușiri, complimente, vorbe frumoase. Vezi definitia »

STRIGIFÓRMĂ, strigiforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări de pradă care vânează noaptea, cu capul mare, ochii mari, așezați în față, cu ciocul puternic; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. strigiformes. Vezi definitia »

DINAMOGRÁMĂ s.f. Grafic obținut cu un dinamograf. [< fr. dynamogramme, cf. gr. dynamis – forță, gramma – scriere]. Vezi definitia »