ECTODÉRM s.n. Înveliș extern al embrionului celular; ectoblast. ♦ Tegument extern al celenteratelor. [< fr. ectoderme, cf. gr. ektos – în afară, derma – piele]. Vezi definitia »

OPERCULIFÓRM, -Ă adj. opercular (2). (< germ. operculiform) Vezi definitia »

PECTINIFÓRM, -Ă adj. (despre organe vegetale) dispus ca dinții unui pieptene. (< lat. pectiniformis) Vezi definitia »

BROMOFÓRM s.n. Lichid dens, cu miros plăcut, volatil și insolubil în apă, întrebuințat în medicină ca anestezic și calmant. [< fr. bromoforme]. Vezi definitia »

OSTRACODÉRM, ostracodermi, s. m. (La pl.) Subclasă de vertebrate fosile cu corpul plat sau în formă de fus, acoperit de plăci și de solzi, care trăiau în mările paleozoice; (la sg.) animal care face parte din această subclasă. – Din fr. ostracodermes. Vezi definitia »