PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (o mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. Vezi definitia »

PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. (Livr.) A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. Vezi definitia »

șuerá (-r, át), vb. – A fluiera, a vîjîi. – Var. șuiera și der. – Mr. șuir, șiur, șuirare. Lat. sῑbĭlāre (Cihac, I, 276; Pușcariu 1674; REW 7890), trecut la sῑbŭlāre (Du Cange; cf. sivorare, sec. XIV, în Kuun 56 și Pascu, I, 168, Pascu, Arch. Rom., XVII, 266 care dă această formă ca ipotetică), cf. friul. sivilá, prov., cat. siular, sp. silbar. – Der. șuer, s. n. (fluierat, fluierătură), deverbal; șuerător, adj. (care șuieră); șuerătură, s. f. (șuierat, șuier); șuerătoare, s. f. (fluier). – Cf. șui. Vezi definitia »

DIÁSPORA s. f. totalitatea comunităților evreiești stabilite în afara Palestinei, mai ales în urma captivității babiloniene. ◊ (p. ext.) dispersare a unui popor, a unei comunități. (< fr., gr. diaspora) Vezi definitia »

iftirá, iftirále, s.f. (înv.) calomnie. Vezi definitia »