CĂNĂVẮȚ s. n. v. canavață. Vezi definitia »

STÂRCULÉȚ, stârculeți, s. m. Diminutiv al lui stârc. – Stârc + suf. -uleț. Vezi definitia »

plaț (-țuri), s. n. – (Banat, Olt.) Loc de casă. Germ. Platz (Scriban), cf. sb. plac. Vezi definitia »

fâșnéț, -eáță, adj. (reg.) cu capul sus, țanțoș, mândru. Vezi definitia »

NUTRÉȚ, nutrețuri, s. n. Nume dat plantelor recoltate care servesc ca hrană animalelor domestice erbivore; hrana animalelor erbivore constituită din aceste plante; furaj. ♦ P. gener. (Pop.) Hrană pentru animale. – Lat. nutricium. Vezi definitia »