SUBLÍM, -Ă I. adj. aflat la un înalt grad de perfecțiune, de desăvârșire morală sau intelectuală; superb, înălțător. ◊ de o perfecțiune, de o frumusețe neîntrecută. II. s.n. categorie a esteticii, care exprimă însușirea unor obiecte sau procese de o amploare neobișnuită, a unor acte umane de excepțională noblețe morală, capabile să provoace un sentiment de elevație, uimire și admirație; forma cea mai înaltă a perfecțiunii. (< fr. sublime, lat. sublimis) Vezi definitia »

PUSILANÍM, -Ă adj. lipsit de curaj, laș, fricos. (< fr., it. pusillanime, lat. pusillanimus) Vezi definitia »

vicleím (-muri), s. n. – Dramă populară jucată în perioada Crăciunului. Mgr. Bηθλέεμ, cf. sl. Vithlĕemŭ. Obicei folcloric înv., interzis de Alexandru Șuțu în 22 decembrie 1819, dar care s-a continuat pînă în șilele noastre. Cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188. Vezi definitia »

teslím (-muri), s. n. – Predare. – Mr. tislime, megl. teslim. Tc. (arab.) teslim (Roesler 604; Șeineanu, III, 122; Ronzevalle 65), cf. ngr. τεσλίμι, bg., sb. teslim. – Der. teslimarisi, vb. (a preda), sec. XIX, înv. Vezi definitia »

regim politic caracteristic monarhiei absolute; putere absolută a unui monarh. Vezi definitia »