CABOT [kæbət] 1. John C. (Giovanni Caboto) (c. 1450-c. 1498), navigator englez de origine genoveză. A condus o expediție care urmărea descoperirea Pasajului de Nord-Vest; în 1497 a atins îns. Terra Nova. 2. Sebastian C. (1476-1557), navigator englez. Fiul lui C. (1). A explorat (1526-1530), în cadrul unei expediții spaniole, reg. Río de la Plata. 3. Str. în V Oc. Atlantic, între ins. Terra Nova și Cape Breton, unind apele acestuia cu G. Sfîntul Laurențiu. Este blocată iarna de ghețuri. Lungime: 195 km. Lățime max.: 107 km. Ad. min.: 101 m. Vezi definitia »

FOTOROBÓT s. m. portret reconstituit după mărturii în vederea cercetărilor făcute de poliție. (< fr. photo-robot) Vezi definitia »

BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura (și nasul). ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tăcere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se șterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva). A se întâlni (cu cineva) bot în bot = a se întâlni (cu cineva) pe neașteptate, față în față. (Fam.) A-și băga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în toate, și unde trebuie, și unde nu trebuie. (Fam.) A se pupa bot în bot cu cineva = a trăi în mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supăra, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascuțită sau lunguiață a unui obiect; vârf; partea din față a unui vehicul cu tracțiune mecanică. Botul cizmei. Botul automobilului. Botul locomotivei. – Et. nec. Vezi definitia »

HOTENTÓT, hotentoți, s. m. (La pl.) Popor din familia de limbă boșimană, răspândit odinioară în estul și în sudul Africii, iar azi în câteva regiuni din Republica Africa de Sud; (și la sg.) persoană care aparține acestui popor. --Din fr. Hottentot. Vezi definitia »

ȘROT, șroturi, s. n. Primul produs obținut în cursul măcinării grâului. ♦ Material furajer provenit din resturile de semințe rămase după extragerea uleiului, cu conținut bogat în proteine și săruri minerale. – Din germ. Schrot. Vezi definitia »