ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.] Vezi definitia »

CENOBÍT s.m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire sau într-o comunitate monahală. [< fr. cénobite, cf. lat. coenobita]. Vezi definitia »

AUTOLÍT s. n. rocă magmatică înglobată în altă rocă, împreună cu care a provenit din aceeași magmă inițială. (< fr. autolithe) Vezi definitia »

PROZELÍT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și f. Persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus. Vezi definitia »

PINEALOCÍT s. n. celulă principală epitelială a glandei pineale. (< fr. pinéalocyte) Vezi definitia »