mótcă (-ce), s. f. – Scul, jurubiță. Din sl. motati „a depăna” (Cihac, II, 189; Conev 60; Scriban), cf. rut., rus. motok „scul”, sb. motka „băț”, bg. mătka „băț”, de unde mătcă, var. mîtcă, s. f. (mai de bătut lapte, cf. Conev 65; Candrea). În Trans. și Olt. Vezi definitia »

FÉSĂ s.f. Fiecare dintre cele două părți cărnoase ale șezutului. [< fr. fesse]. Vezi definitia »

CIUPITÚRĂ, ciupituri, s. f. 1. Pișcătură, înțepătură; (concr.) semn, urmă rămasă pe piele în urma unei pișcături; spec. fiecare dintre micile cicatrice rămase după variolă. 2. (Rar) Bucățică ruptă sau ciupită din ceva. – Ciupi + suf. -tură. Vezi definitia »

zoálă (-le), s. f. – 1. Apă amestecată cu săpun. – 2. Lături, apă murdară. – Var. pl. zoaie, zoi, soi, sing. zoarcă. Sl., cf. bg., rus. zolá „leșie” (Cihac, II, 474; Tiktin). – Der. zoli (var. zoi), vb. (a spăla cu leșie; a spăla prost rufele), din bg. zoljă, rut. zolyty (Candrea); zoit, adj. (spălat prost; murdărit; s. n., spălătură); zoios, adj. (murdar), cf. soios; zolniță, s. f. (cadă, vană; ciubăr), din pol. zolnica (Tiktin); zorcăi, vb. (Mold., a spăla prost). Zoală, s. f. (Trans., Mold., necaz; grijă), cu der. zoli, vb. (a freca, a amesteca; a munci din greu) este fără îndoială, același cuvînt (Tiktin; der. din pol. zola, Cihac, II, 474, nu este posibilă fonetic). Vezi definitia »

MUTAGENÉZĂ, mutageneze, s. f. (Biol.) Proces de modificare a materialului genetic datorită unui agent mutagen. – Din fr. mutagenese. Vezi definitia »