OFENSÍVĂ, ofensive, s. f. Formă principală a acțiunilor de luptă ale armatei, constând în luarea inițiativei operațiilor prin care se urmărește distrugerea forței inamicului și cucerirea terenului pe care îl ocupă. ♦ (Sport; mai ales la jocurile cu mingea) Atac susținut al unei echipe împotriva echipei adverse. ♦ Fig. Acțiune puternică, concentrată, întreprinsă în vederea înfrângerii unei dificultăți, lichidării unei situații neconvenabile, cuceririi unui nou obiectiv sau unei noi victorii. – Din fr. offensive, germ. Offensive. Vezi definitia »

JAMBÉTĂ s. f. mișcare a calului constând în ridicarea la orizontală a unui picior posterior, calul stând pe loc. (< fr. jambette) Vezi definitia »

BĂTĂTÚRĂ, bătături, s. f. 1. Teren bătătorit (în fața casei); p. ext. (pop.) ogradă, curte (la casele țărănești). 2. Îngroșare a pielii palmelor sau tălpilor. ◊ Expr. (Fam.) A călca (pe cineva) pe bătătură = a supăra, a enerva, a atinge (pe cineva) unde îl doare mai tare. 3. Băteală. – Lat. battitura. Vezi definitia »

AMERICANÍSTICĂ s. f. studiu al limbilor, culturilor și civilizațiilor continentului american. (< germ. Amerika-nistik) Vezi definitia »

DIS-DE-DIMINEAȚĂ adv. foarte devreme. v. dis. (Dicționar universal al limbei române, ed. 8., de Lazăr Șăineanu) Vezi definitia »