LĂBĂREÁLĂ s.f. (Arg.) O acțiune care nu are nici un scop sau care are urmări neutre ori negative; v. vrăjeală, abureală – Din labă + suf. -reală. Vezi definitia »

cádă (cắzi), s. f. – Vană, vas mare. – Mr. cadă. Lat. cada, cadus din gr. ϰάδον (Densusianu, Hlr., 13; Pușcariu 250; REW 1456; cf. Diculescu, Elementele, 467), cf. alb. kadë, arag. cado(llo), sp. cadozo. Poate să fi intrat în rom. pe diverse căi, căci cuvîntul gr. a dat și sl. kadĭ (› bg., sb., cr. kada, mag. kád). Din bg., după Conev 63 (cf. Miklosich, Lexicon, 279). Vezi definitia »

BLEÁȘCĂ adj. invar. (Reg.) Plin de apă; leoarcă. – Din bleașc. Vezi definitia »

CLAPÉTĂ s. f. 1. clapă de dimensiuni mici. 2. (bot.) parte articulată care închide anterele și care, prin deschidere la maturitate, eliberează polenul. (< fr. clapet) Vezi definitia »

PIEDICÚȚĂ, piedicuțe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina lungă și târâtoare, cu frunzele mici și dese, cu inflorescența în formă de spic (Lycopodium clavatum). – Piedică + suf. -uță. Vezi definitia »