sticlă s. f. sg. (tox.) metamfetamină. Vezi definitia »

NEMȚOICÚȚĂ, nemțoicuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui nemțoaică. 2. (Bot.; reg.) Condurul-doamnei. – Nemțoaică + suf. -uță. Vezi definitia »

ANTITÉZĂ s. f. 1. opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți. 2. figură de stil care exprimă opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje etc. puse reciproc în lumină. 3. (fil.; la Hegel) treapta a doua a triadei, opusă tezei. (< fr. antithèse, gr. antithesis) Vezi definitia »

tîmplă (-le), s. f. – Moalele capului, moiște. – Megl. timbă. Lat. tĕmpla, prin confuzia tĕmpus „tîmplă” cu templum (Pușcariu 1730; REW 8635; Tiktin), cf. it. tempia, sicil. tèmpula, prov. templa, v. fr. temple. Pentru tempus „tîmplă”, cf. Benvenisti, Mélanges Vendryes, Paris 1950, p. 56. Uz general. mai puțin în V țării (ALR, I, 13). În Trans. se folosește uneori timpuri „pentru tîmplă”, der. normal de la tĕmpus, tĕmpǒra (Lacea, Dacor., II, 625). Vezi definitia »

ECOGENÉZĂ s. f. 1. proces de formare a condițiilor ecologice. 2. stabilire a unor relații între organisme și mediu în cursul evoluției. (< fr. écogenèse) Vezi definitia »