Definita cuvantului scornitură
SCORNITÚRĂ, scornituri, s. f. 1. Afirmație falsă, de rea-credință, scorneală, minciună; zvon 2. (Pop.) Ceea ce plăsmuiește, inventează, concepe cineva. – Scorni + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu scornitură
SÂMZIÁNĂ s. f. v. sânziană. Vezi definitia »
CITOZÍNĂ, citozíne, s. f. Pirimidină (C4H5N3O) care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic sau al acidului ribonucleic. Cf. adenină, guanină, timină și uracil. (terminolog. științif., pref. cit(o)- + suf. -oz(ă)1 + suf. -ină (cf. engl. -ine = compus de carbon bazic (sau care conține o bază) azotos < engl. medie -ine, -in < fr. medie și lat.; fr. medie -ine < lat. -īna < fem. al lui -īnus = suf. adjectival); cf. engl., fr. cytosine) [MW, TLF] Vezi definitia »
ȚÂRÍCĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țâră; țârucă, țârișoară. – Țâră + suf. -ică. Vezi definitia »
BUTICÍCĂ, buticele, s. f. Diminutiv al lui bute. Vezi definitia »
BURCUȘOÁRĂ, burcușoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui burcă. Vezi definitia »