HAȘÍȘ s. n. alcaloid dintr-o specie de cânepă exotică, excitant psihic. (< fr. hachisch) Vezi definitia »

sulíș adv. (reg.; despre modul de deplasare în aer a unor obiecte lungi) în arc alungit (și împungând aerul). Vezi definitia »

BUTÁȘ, butași, s. m. Porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detașată de la planta-mamă și sădită în pământ, cu scopul de a se înrădăcina și de a forma o plantă nouă. – Comp. magh. bujtás. Vezi definitia »

tărâș(tăriș), s.n. (reg.) țuică de calitate proastă. Vezi definitia »

imáș (imáșuri), s. n. – Izlaz, pășune. Mag. nyomás (Cihac, II, 508; Philippide, Principii, 64; Șeineanu, Rom., XXX, 549; DAR), cu n- dispărut, datorită unor sintactice, ca *în nimaș › în imaș. Vezi definitia »