BREZĂTÚRĂ, brezături, s. f. (Rar) 1. Pată albă pe fruntea vitelor. 2. Pată pe pereții caselor, formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit. – Breza + suf. -ătură. Vezi definitia »

scăritúră, scăritúri, s.f. (înv.) urcare sau scădere gradată, treptată. Vezi definitia »

păcuínă, păcuíni, s.f. (reg.) 1. oaie cu lapte, mânzare. 2. (la pl.) orătănii. 3. fermă. Vezi definitia »

PERILÍMFĂ s. f. endolimfă. (< fr. périlymphe) Vezi definitia »

-MICÍNĂ elem. mic(o)-. Vezi definitia »