AȚÍNE, ațín, vb. III. 1. Refl. și tranz. A pândi trecerea cuiva (stând în calea lui). ♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări. 2. Refl. A fi sau a sta gata pentru a prinde ceva (care încearcă să scape). [Var.: ațineá vb. II] – Lat. *attenere (= attinere). Vezi definitia »

ABRAZIÚNE, abraziuni, s. f. 1. Roadere a țărmurilor de către valurile mării. 2. Roadere a unui corp prin frecarea lui de alt corp mai dur. [Pr.: -zi-u-] – Fr. abrasion. Vezi definitia »

STRIAȚIÚNE s.f. v. striație. Vezi definitia »

GRATITÚDINE s. f. recunoștință. (< fr. gratitude, lat. gratitudo) Vezi definitia »

PREDISPÚNE vb. intr., tr. 1. a crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. 2. a determina o sensibilitate deosebită față de anumite boli. (după fr. prédisposer) Vezi definitia »