CANTÓN s. n. 1. clădire construită lângă o șosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecție și supraveghere a drumurilor respective; locuința cantonierului. 2. unitate de supraveghere, întreținere și urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigații, baraje etc. ♦ sector al unui drum. 3. unitate în administrația pădurilor, în care activează pădurarul; locuința acestuia. 4. unitate teritorial-administrativă în unele țări (Elveția, Franța). 5. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce. 6. (herald.) piesă de formă pătrată, a noua parte dintr-un scut, într-un colț al acestuia. (< fr. canton) Vezi definitia »

FRONTÓN s.n. Element arhitectonic format dintr-o cornișă de formă curbă sau triunghiulară, situat deasupra intrării unui edificiu. [Pl. -oane. / < fr. fronton]. Vezi definitia »

ENGOLPIÓN, engolpioane, s. n. Iconiță lucrată dintr-un metal prețios sau din smalț, pe care o poartă arhiereii atârnată de gât. [Pr.: -pi-on] – Din ngr. enkólpion. Vezi definitia »

EPIPEDÓN s. n. orizont (4) care se formează la suprafața solului prin acumularea materiei organice sau aluvionare. (< fr. épipédon) Vezi definitia »

ADVÓN, advonuri s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. – V. amvon. Vezi definitia »