prapuráș, prapuráși, s.m. (reg.) prapur mic; prăpurel. Vezi definitia »

NEGUSTORÁȘ, negustorași, s. m. Diminutiv al lui negustor. – Negustor + suf. -aș. Vezi definitia »

pătrenéș num. card. (înv.) patru (în jocurile de copii). Vezi definitia »

BUTURÍȘ, buturișe, s. n. (Reg.) Loc plin de butuci. – Din butură + suf. -iș. Vezi definitia »

NAȘ², -Ă, nași, -e, s. m. și f. 1. Persoană care ține în brațe pruncul în timpul botezului, devenind astfel rudă cu familia respectivă. ◊ Expr. A fi nașul cuiva = a ști să potolească, să facă inofensiv pe cineva; a-i veni cuiva de hac, a învăța pe cineva minte. A-și găsi nașul = a da de o persoană care știe să pună la punct (pe cineva), să strunească (pe cineva). 2. Nun(ă). [Var.: (înv. și pop.) nănáș, -ă, (Înv. și reg.) nânáș, -ă s. m. și f.] – Nun + suf. -aș. Vezi definitia »