AVÁR², -Ă, (‹ fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație turcică din stepele Asiei Centrale așezată în timpul marii migrațiuni a popoarelor în Cîmpia Panonică, unde a creat un stat (568-796), distrus de franci și bulgari; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține a. (1), privitor la a. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, vorbită de avari. Vezi definitia »

VACUOLÁR, -Ă adj. Referitor la vacuole; cu vacuole. [Pron. -cu-o-. / < fr. vacuolaire]. Vezi definitia »

LACUNÁR adj. care prezintă lacune. ◊ (despre minerale) cu interstiții în punctele de joncțiune. ♦ sistem ~ = ansamblu de cavități discontinue care umplu interstițiile celulelor, țesuturilor și organelor. (< fr. lacunaire) Vezi definitia »

TITULÁR, -Ă, titulari, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care ocupă un post, îndeplinește o funcție etc. cu caracter de permanență, pe baza unei numiri făcute după formele legale. ♦ (Persoană) care se bucură de un drept juridic. 2. (Persoană) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice, care interpretează rolul principal. – Din fr. titulaire. Vezi definitia »

CANALICULÁR, -Ă, canaliculari, -e, adj. Referitor la canalicul, de forma unui canalicul, cu canalicule. – Din fr. canalicule. Vezi definitia »