ȘTEAP, ștepi, s. m. (Reg.) 1. Cotor de plantă rămas după secerat sau cosit. ♦ Mărăcine ascuțit; țepușă, ghimpe. 2. Bucată de lemn, scurtătură. – Din scr. štap, germ. Stab. Vezi definitia »

căzut în cap expr. prost, tembel. Vezi definitia »

a sta și-n cap, și-n coadă expr. (adol.) a încerca (să facă) imposibilul. Vezi definitia »

SLAP s.n. (Muz.) Efect sonor obținut prin pocnirea coardelor contrabasului de gâtul instrumentului. [Pron. slep. / < engl. to slap – a plesni]. Vezi definitia »

hap (hápuri), s. n. – Pilulă. – Mr. hapă. Tc. hap (Șeineanu, II, 205; Röesler 606; Ronzevalle 80), cf. ngr. χάπι, alb., bg. hap. Vezi definitia »